Scriitura „migrantă” din Italia. Versuri inedite de Livia Claudia Bazu

Propunem un grupaj de versuri inedite ale poetei Livia Claudia Bazu. Născută în 1978 la Bucureşti, a emigrat în Italia în 1990, împreună cu familia, trăind întâi în Toscana şi stabilindu-se apoi la Roma. Aici a urmat Facultatea de Litere, licenţiindu-se în literatură comparată în 2003, iar în 2007 şi-a încheiat doctoratul în lingvistică la Siena.

Livia Bazu scrie poezie şi proză scurtă, cu precădere în italiană, din 2003 (an în care se va clasa a cincea la concursul naţional Eks&Tra), publicând în revistele „El-Ghibli”, „Kumá” şi „Sagarana”. Texte ale sale sunt incluse în Antologia Impronte (Besa, 2004), P.R.I.S.M.I. (Chemins de tr@verse, 2011), Babel Hotel (Infinito ed., 2011) şi Animali diversi (Nomos, 2011). Face parte din „Compagnia delle Poete Migranti” – înfiinţată în 2009 de poeta italo-franceză Mia Lecomte – împreună cu alte douăzeci de poete de diferite naţiuni care scriu în italiană.

Temele compoziţiilor sale sunt legate de descoperirea unor căi sau locuri ascunse de parcursurile oficiale sau cotidiene, care sunt însă necesare compunerii firii şi înţelegerii reale a trăirilor şi fenomenelor vieţii, ca şi de convingerea că întâlnirea între culturi diferite supune adevărurile şi modalităţile acceptate şi uzuale ale fiecăreia unor probe în urma cărora acestea îşi arată mai clar semnificaţia.



Periferie

În burta acestui cartier acid
Care mistuie scuipă băieţi şi fete
precum muma pădurii
Un leat pe an
Se duc
Se trec
Se petrec

Se pierd
Se descompun
îmbibaţi de sucurile
gastrice

O apă doamne găseşte
curată şi plin curgătoare
Să alunge acidul la vale
Să primenească malurile
Să-i ducă valurile
Către liman
Să nu mai treacă alt an
Peste celulele
Putrezind tinere

Să le despăienjenească
ochii dorului
Să le călească
braţele inimii
şi picioarele minţii

Să iasă în lume
Însemne anume
Cu fiecare nume
O lume.

 

Taina de chihlimbar

Umple
Rărunchii privirii
Valul se răsfrânge în nisipul adunat
În rinichii
Speranţei
Ce-a fost prea grea pentru a se împlini

Lăsând în urma sa schiţa nedesluşită
A viitorului şoptit la urechea pântecelui
Ne-spus de bun
neîmplinit

 

Instanţă

Am să-ţi capturez dorinţa
Am să ţi-o ţin prizonieră
Am să ţi-o cresc fără milă

O voi cerne
În milenii
Până când
Din toate extrasă
Diamant invincibil
Ţi-o voi înapoia
Fără să-ţi cer nimic


(nr. 3, martie 2012, anul II)