„Am un creier mecanografic”. Versuri de Maurizio Cucchi

Viitorul poet, critic literar, traducător şi publicist este licenţiat al Universităţii Catolice din Milano, unde s-a născut în 1945. A tradus prozatori şi poeţi francezi clasici, moderni şi contemporani. Ca poet debutează în 1971. În 1976 îi apare volumul de poezii, Il disperso, reeditat în 1994. Urmează culegerile Le meraviglie dell’acqua (1980), Glenn (1982, Premio Viareggio), Il figurante (antologie de versuri 1971-1985), Donna del gioco (1987), Poesia della fonte (1993, Premio Montale) etc. A îngrijit Dizionario della poesia italiana (1983 şi 1990). În 2005 a publicat primul său roman, Il male è nelle cose, căruia i-a urmat în 2007 volumul de proză La traversata di Milano.  În 2010 câştigă premiul „Mario Luzi pentru poezie”. Folosind un limbaj viu şi direct, Cucchi zugrăveşte, fără artificii retorice împovărătoare, detalii ale lumii şi realului ce se reunesc într-o panoramă de ansamblu bună conducătoare de uluire şi miracol. În centrul acesteia se află însuşi omul, trăind simultan în dimensiunea visului şi a concretului. Poezia lui Maurizio Cucchi declanşează premeditat în cititor un sentiment de adeziune la clar-obscurul vieţii, la multiplele ei nuanţe.

Volume reprezentative:

Poesie 1965- 2000, Mondadori, 2001.
Per un secondo o un secolo,Mondadori, 2003
110 poesie per sopravvivere, Guanda, 2004
Vite pulviscolari, Mondadori, 2009



Creierul

Am un creier mecanografic
Verde, argintiu, miraculos de minuţios
Şi foarte dotat, expandabil, ergonomic,
Cu prodigioase expuneri de trombocite,
Module de memorie, dischete optice,
Difuzoare acustice, un cip audio evoluat
La 478 pin, un termostat
Silenţios, eficient, proiectat astfel încât
Să n-o streseze pe mama.

Îmi pipăi craniul ca să mă bucur
De nenumăratele impulsuri mereu active,
De zgâlţâieli, de ticuri, de plăcutele vibraţii-
sinapselor.
Din acea placă atârnată pe perete apare
Un oraş harnic, sau o scurgere de culori à la Pollock.
Şi-acele fire de sticlă extrem de transparentă.
Recunosc oarece confuzie, de emoţie,
Dar am verificat procesorul de limbaj
Drept care am decis să mă ocup de bios.



Il cervello

Ho un cervello meccanografico
Verde, argenteo, mirabilmente minuzioso
E munitissimo, espandabile, ergonomico,
Con prodigiosi allestimenti di piastrine,
Moduli di memoria, dischi ottici,
Diffusori acustici, un chip audio evoluto
A 478 piedini, un dissipatore
Silenzioso, efficiente, progettato
Per non stressare la madre.

Mi tasto il cranio per godere
Gli innumerevoli impulsi sempre attivi,
Le scosse, i tic, le belle vibrazioni degli slot.
Da quella lastra appesa al muro appare
Una città operosa, o una colata di Pollock,
E quei fili di vetro ad alta trasparenza!

Ammetto un po’ di confusione, di emozione,
Ma ho controllato il processore di linguaggio
Poi ho deciso di aggiornare il bios*.

* prescurtare a expresiei Basic Imput-Output System



Sânge şi familie

Mi-am iubit şi mi-a fost dor de familie,
Familia legăturilor de sânge,
A sentimentelor absolute, a blândelor şantaje.
Dar încăperea aceea, acum, e tot mai mult
Încăperea sfâşierilor.

Dar oare-n sine, în ea însăşi se surpă
Sau lumea-i cea care o mistuie, familia?

Şi-apoi, oroarea ce era intimă, secret adevărat,
Ţâşneşte şi vomită-n culori
În felurile noastre de mâncare
În farfuriile cinelor noastre.



Sangue e famiglia

Ho amato e rimpianto la famiglia,
La famiglia dei vincoli di sangue,
Degli affetti assoluti, dei dolci ricatti.
Ma quella stanza, adesso, è sempre più
Stanza di sbranamenti.

Ma è in sé, dentro di sé, che crolla
O è il mondo che se la mangia, la famiglia?

E poi, l’orrore che era intimo, segreto vero,
Erompe e vomita a colori
Sulle nostre pietanze
Sui piatti delle nostre cene.




(Am agăţat de un cârlig pentru la noapte]

Am agăţat de un cârlig pentru la noapte
O cămaşă flanelată şi un pulovăr
Căci de-o să mă scol să urinez
Fiori mă scutură şi-mi vine
Să urlu, să tuşesc, să vomit mahmureala.
Le-am spus tuturor prietenilor
Mai tineri: împăiaţi-mă
Ca pe o vulpe sau bufniţă.
N-am pus nimic deoparte
Pentru frumoasa călătorie patetică.




[Ho appeso al gancio per la notte]

Ho appeso al gancio per la notte
Una camicia di flanella e il golf
Perché se mi alzo per pisciare
I brividi mi squassano e mi viene
Da urlare o tossire e vomitare sbronza.
L’ho detto in giro agli amici
Più giovani: impagliatemi
Come una volpe o un gufo.
Non ho messo via niente
Per il bel viaggio patetico.



Prezentare şi traducere de Geo Vasile

(nr. 12, decembrie 2012, anul II)