Ruxandra Cesereanu: Versuri în ediţie bilingvă

Prezentăm, în ediţie bilingvă, un grupaj de versuri ale poetei Ruxandra Cesereanu, în principal din volumul Coma (Editura Vinea, Bucureşti, 2008), „un soi de cugetări lirice de tipul rubayatelor lui Omar Khayyam (chiar dacă forma poemelor Ruxandrei Cesereanu diferă radical, catrenelor persanului opunându-le ample dezvoltări discursive), a căror menire este să-l facă pe cititor să-şi pună întrebări.” (Tudorel Urian) Traducerea în limba italiană semnată de Giovanni Magliocco este inedită.




Din volumul Coma, Editura Vinea, Bucureşti, 2008



scara (36 de cuţite)
 
urc pe o scară din 36 de cuţite
dar tălpile nu se crestează
şi sânge nu curge deloc
un arbore mă trage de păr
ca pe-un văzduh mocirlit cu pene
în gură am petrol şi argint
în gură am cuarţ şi tămâie
mă logodesc cu un oaspete mic de statură
urc pe o scară din 36 de cuţite
urc şi nu ştiu de ce coborâşul i-adânc
tunel din pene de vultur
tăiate pene în coborâş peste gura mea
tăiate pene în creier cu gust de halva
urc pe o scară din 36 de cuţite
picioarele mele de câine sălbatic sunt negre de hrube
picioarele mele de câine sălbatic au zimţi cu petrol
demonii fierb trei zile un trup despicat
ştiu că e trupul meu urcător şi scoborâtor deşirat
picioare de câine cuarţ şi tămâie
tunel de pene petrol şi argint
urc pe o scară din 36 de cuţite
urc şi trăiesc şi mor ca o benzinărie aprinsă
pe un câmp de mohor.



la scala (36 coltelli)


salgo su una scala di 36 coltelli
ma i piedi non si tagliano
e non scorre sangue
un albero mi tira per i capelli
come un cielo sporcato di piume
nella bocca ho petrolio e argento
nella bocca ho quarzo e incenso
mi fidanzo con un ospite piccolo di statura
salgo su una scala di 36 coltelli
salgo e non so perché sia profonda la discesa
un tunnel di piume d'aquila
piume recise in discesa sulla mia bocca
piume recise nel cervello dal sapore di sesamo
salgo su una scala di 36 coltelli
le mie zampe di cane selvaggio sono nere di buchi
le mie zampe di cane selvaggio hanno denti di petrolio
i demoni cuociono per tre giorni un corpo spaccato
so che è il mio corpo che sale e che scende allampanato
zampe di cane quarzo e incenso
tunnel di piume petrolio e argento
salgo su una scala di 36 coltelli
salgo vivo e poi muoio come benzina incendiata.



dansurile
 

la noapte voi dansa şapte ore
pentru viaţa şi moartea mea cu hăţuri de catifea
apoi pentru dragostea cu inele şi belele
apoi pentru cuţitele tocite din măruntaiele îndoite
apoi pentru spaimele trimise la naiba ştie cu viclenie
apoi pentru dumnezeu sprijinit de-un zid ca un travestit
apoi pentru diavolul care face focuri mici în odaia de granit
iar la sfârşit voi dansa pentru sângele răsturnat
în troaca subpământeană a unui obiect zburător neidentificat
(puterea mea de distrugere şi de iubire e mare).



danze


di notte danzerò sette ore
per la vita e per la mia morte dalle redini di velluto
poi per l'amore che ha anelli e disavventure
poi per i coltelli smussati delle viscere ripiegate
poi per le paure mandate al diavolo con furbizia
poi per dio poggiato a un muro come un travestito
poi per il demonio che fa piccoli fuochi nella camera di granito
e infine danzerò per il sangue rovesciato
nel trogolo sotterraneo di un oggetto volante non identificato
(grande è il mio potere di distruggere e di amare)
.



franjurii
 

am încercat să nu vorbesc despre moarte
să nu o am în măruntaie
să nu o preschimb într-o materie ultragiată
să nu greşesc faţă de ea
viaţa mea a fost cu franjuri obişnuiţi
am fost uneori fericită alteori bolnavă
m-a durut pielea
am iubit am urât am iubit m-am resemnat
am luat-o de la capăt
am şi cântat cu vocea mea groasă
am şi plâns puţin
m-am parfumat cu givenchy
am mirosit a cadavru proaspăt
am fost un carusel sclipicios
ca un licurici pe piedestal
apoi într-o zi am zărit o lumină-ntre coapse
şi printre degete răsfirându-se
m-am dus după lumina aceea dincolo de ferestrele casei mele
dincolo de oraş de patrie de onoare
dincolo de numele meu şi de cine sunt eu
şi doar găsindu-mă dincolo
singură şi femeie
am înţeles că nu mă mai pot întoarce vreodată cu adevărat.



f
range


ho cercato di non parlare della morte
di non averla nelle viscere
di non tramutarla in una materia oltraggiata
di non sbagliare nei suoi confronti
la mia vita ha avuto frange ordinarie
a volte sono stata felice altre volte malata
mi ha fatto male la pelle
ho amato ho odiato ho amato mi sono arresa
ho ricominciato daccapo
ho pure cantato con la mia voce grossa
ho pure pianto un po'
mi sono profumata con il givenchy
ho odorato di cadavere fresco
sono stata un carosello scintillante
come una lucciola su un piedistallo
poi un giorno ho intravisto una luce spargersi fra le cosce
e fra le dita
sono andata dietro quella luce al di là delle finestre della mia casa
al di là della città della patria dell'onore
al di là della mia identità e del mio nome
e solo trovandomi dall'altra parte
donna e sola
ho compreso che davvero non potrò ritornare mai più.




Din volumul Kore-Persefona, Editura Vinea, Bucureşti, 2004


Peştera


Într-o zi am intrat eu însămi în peştera trupului meu,
stingheră şi cu părul zbârlit pe cap de spaimă.
Mai întâi am păşit prin deşert,
leii dormeau rezemaţi unii de alţii ca nişte catedrale,
spinările lor erau aurore boreale,
cascade Niagara de nisip astupau gurile şi toţi ochii.
Doar oamenii deşertului ştiau că zăpada-i fierbinte şi moale.
În peştera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor,
mort, neputrezit, cu mâinile împreunate pe piept
şi cu faţa întoarsă spre răsărit.
L-am atins şi pulberea mi-a intrat în nări ca urma lăsată de foc.
Leii nu-l devoraseră,
nici vulturii nu-i curăţaseră oasele,
nici şerpii nu-l încolăciseră,
nimeni nu voia să mănânce din mortul acela care nu mirosea a nimic.
El stătea ca un fetus bătrîn.
Îl priveam şi un glas de femeie nebună zvonea în mine strigând:
cine te-a născut între leii uitaţi ai lui Dumnezeu,
cine te-a auzit cum sfredeleşti în pustiu,
cine a simţit cum arzi ca o torţă întoarsă pe dos?
Aspru călugăr de diamant,
barba ta creşte încă, deşi ajunsă-i la tălpi,
barba ta-i aşternutul meu pentru vremea cât voi sta închisă aici.
Iar dacă nu voi ieşi niciodată afară,
barba ta-i chiar rochia mea de nuntă, moarte şi de domnişoară.



La grotta


Un giorno sono entrata io stessa nella grotta del mio corpo
sola e con i capelli rizzati in testa dalla paura.
Dapprima ho attraversato il deserto,
i leoni dormivano poggiati uno contro l'altro come cattedrali,
le loro schiene erano aurore boreali,
cascate di un Niagara di sabbia chiudevano gli occhi e le bocche.
Solo gli uomini del deserto sapevano che la neve è rovente e soffice.
Nella grotta del mio corpo c'era un eremita del deserto,
morto, non ancora putrefatto, con le mani giunte sul petto
e il viso rivolto verso l'oriente.
L'ho toccato e la polvere mi è entrata nelle narici come la traccia lasciata dal fuoco.
I leoni non lo avevano divorato,
né le aquile gli avevano ripulito le ossa,
né le serpi lo avevano avvolto,
nessuno voleva mangiare quel morto che non odorava di nulla.
Stava immobile come un vecchio feto.
Lo guardavo e una voce di donna pazza risuonava dentro di me gridando:
chi ti ha partorito tra i leoni dimenticati di Dio,
chi ti ha udito trivellare nel deserto,
chi ti ha sentito ardere come una torcia rovesciata?
Ruvido monaco di diamante,
sebbene la tua barba sia arrivata ai piedi cresce ancora,
la tua barba sarà il mio lenzuolo per tutto il tempo in cui resterò chiusa qui.
E se non uscirò mai fuori,
la tua barba sarà il mio abito da ragazza da morta e da sposa.




Poem inedit


păsări de noapte

 
tu ai barbă şi dinţi şi trup tu eşti bărbatul meu
de multă vreme nu am mai scris despre tine
nu ţi-am mai citit poezii dar te-am pus să-mi tai părul
să mă fardezi pentru cântăreaţa cheală
uneori ochii tăi gri ciuruiesc pielea mea şi o hăituie
alteori mă îmbraci într-un body negru pe sub rochii de iarnă şi vrăjitoare
fălcile tale de lincs se mişcă molatic
în vreme ce dorm înfăşată în vise mici și subţiri
când mă trezesc mi-aduci în gură bucăţi de carne osânză de animale şi blana lor
dichisită
abre los ojosşoptesc atunci când eşti zidit pe dinăuntru ca un călugăr mort
corbii vin cu întreaga lor castă şi se aşază la fereastră în zori
vorbim cu ei în limba lor apoi îi alungăm în păduri
eşti bărbatul meu şi de multă vreme nu am mai scris despre tine
frica de noapte îmi umple părul zise regina de noapte
păsări de noapte fac inima să-mi tremure zise regina de noapte
m-am dezbrăcat şi am turnat pe mine licoare de mosc
şi m-am făcut mai uşoară ca păsările de noapte zise regina de noapte
tu eşti bărbatul meu.



uccelli notturni

tu hai barba denti e corpo tu sei il mio uomo
da molto tempo non ho più scritto di te
non ti ho letto più poesie ma ti ho chiesto di tagliarmi capelli
e di truccarmi per la cantatrice calva
a volte i tuoi occhi grigi crivellano la mia pelle e la braccano
altre volte mi vesti con un body nero sotto abiti invernali da strega
le tue mandibole di lince si muovono lentamente
mentre dormo fasciata da piccoli sogni sottili
quando mi sveglio mi imbocchi con pezzi di carne grasso di animali e con le loro pellicce eleganti
abre los ojos sussurro allora quando sei murato dentro come un monaco morto
i corvi vengono con tutta la loro casta e all'alba si posano sulla nostra finestra
parliamo con loro nella loro lingua poi li scacciamo nelle foreste
sei il mio uomo e da molto tempo non ho più scritto di te
la paura della notte mi riempie l'anima disse la regina della notte
gli uccelli notturni fanno tremare il mio cuore disse la regina della notte
mi sono spogliata ho versato su di me liquore di muschio
e sono diventata più leggera come gli uccelli notturni disse la regina della notte
tu sei il mio uomo.


Versuri de Ruxandra Cesereanu
Traducere în limba italiană de Giovanni Magliocco


Volume de versuri publicate

Zona vie, poeme, Dacia, Cluj, 1993;
Grădina deliciilor, poeme, Echinox, Cluj, 1993;
Cădere deasupra oraşului, poeme, Transpres, Sibiu, 1994;
Oceanul shizoidian, poeme, Marineasa, Timişoara, 1998;
Deliruri şi delire. O antologie a poeziei onirice româneşti, Paralela 45, Cluj-Bucureşti, 2000;
Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane, poeme, Dacia, Cluj, 2002;
Femeia-cruciat, antologie, poeme, Paralela 45, Cluj-Bucureşti, 1999;
Kore-Persefona, poeme, Editura Vinea, Bucureşti, 2004;
Oceanul shizoidian, poeme, ediţia a doua, Editura Vinea, Bucureşti, 2006;
Submarinul iertat, poem-carte scris în colaborare cu Andrei Codrescu, ediţie de lux de 150 de exemplare, cu 7 ilustraţii color, cartea în copertă de catifea, Editura Brumar, Timişoara, 2007.

(nr. 1, decembrie 2011, anul I)