Ormós Zsigmond şi colecţia de artă italiană de la Muzeul din Timişoara

Studiul semnat de Marius Cornea, pe care îl publicăm şi în italiană, inaugurează colaborarea revistei noastre cu Banaterra. Enciclopedia Banatului, care ne-a încredinţat ediţia sa italiană, consultabilă la acest link.


Colecţia europeană a Muzeului de Artă Timişoara este indisolubil legată de personalitatea lui Ormós Zsigmond (Pecica, 20 februarie 1813 - Budapesta, 17 noiembrie 1894). Astfel, prin donaţia testamentară din 18 septembrie 1895, majoritatea lucrărilor din colecţia Ormós a intrat în patrimoniul Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat (Timişoara), constituind nucleul actualei colecţii de pictură şi grafică europeană (secolele XV-XX) a Muzeului de Artă Timişoara. Prefect al comitatului Timiş în a doua jumătate a secolului XIX, colecţionar şi istoric de artă, Ormós Zsigmond a depus o muncă de pionierat în domeniul muzeologiei din Banat prin publicarea catalogului colecţiei sale de artă în 1874 (ediţia a doua revizuită şi adăugită din 1888), având o contribuţie remarcabilă la înfiinţarea Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat (1872), la editarea publicaţiilor acestei societăţi, precum şi la obţinerea unei clădiri pentru muzeul din Timişoara.

În ansamblul colecţiei Ormós, pictura italiană ocupă un loc de seamă atât sub aspect valoric, cât şi numeric, relevând o preferinţă a colecţionarului pentru arta secolelor XVI-XVIII din zona nord italiană. În 1857 este documentată prima călătorie a lui Ormós Zsigmond în Veneţia [1], cu intenţia de a cumpăra lucrări de artă, fiind sfătuit în achiziţionarea acestora de pictorul Elek Szamossy [2], care a restaurat unele picturi din colecţia prietenului său. La terminarea călătoriei prin Italia în mai 1859 Ormós a donat Muzeului Naţional din Pesta 15 picturi, care vor fi transferate între 1875-1877 Galeriei Naţionale din Budapesta, muzeu înfiinţat în anul 1871. În arhivele statului, filiala Timiş, se păstrează lista tablourilor din secolele XVI-XVIII donate de acesta [3]: Sebastiano del Piombo - Portret feminin [4], Francesco Albani - Nimfă şi faun [5], şcoală bologneză - David cu capul lui Goliat [6], Paolo Farinati - Înmulţirea miraculoasă a pâinilor şi peştilor [7], şcoală flamando-olandeză - Peisaj, Giovanni Cariani - Madona cu pruncul Iisus şi sf. Francisc din Assisi [8], Cima da Conegliano -  Madona cu pruncul Iisus şi sfinţii Francisc şi Ecaterina din Alexandria [9], Giulio Carpioni - Moartea lui Leandru [10], Giulio Carpioni - Bacanală şi satiri [11], Domenico Maggiotto - Tânăr păstor [12], Giovanni Domenico Tiepolo - Viziunea sfântului Ieronim [13], în maniera lui Salvator Rosa - Miracol înfăptuit de Iisus Christos [14], anonim - Peisaj italian cu biserică (Muzeul de Artă, Budapesta) [15], Paris Bordone, Salvator Mundi (azi în Muzeul de Artă Timişoara) [16] şi Elek Szamossy – Madonă [17].

Colecţia Ormós este descrisă în manieră clară în catalogul publicat în 1888 (prima ediţie a catalogului a apărut în 1874): 153 picturi din secolele XV-XIX, 36 acuarele, 41 miniaturi din secolele XVIII-XIX, 48 desene, 112 gravuri, 49 obiecte din porţelan, 26 lucrări din metal, 8 obiecte din sticlă, 9 tapiserii, 200 fotografii, 80 cărţi şi albume de artă, fiecare obiect fiind publicat cu o fişă analitică de evidenţă, în total 598 numere de catalog, cu autor, subiect, tehnică, dimensiuni, provenienţă, date biografice ale artistului şi consideraţii stilistice. În prefaţa catalogului Ormós a menţionat faptul că a folosit ca manieră de redactare catalogul colecţiei contelui Adolf Friedrich Schack (1815-1894) din München [18], subliniind, de asemenea, principalele momente ale biografiei sale intelectuale. Studiind catalogul colecţiei din 1888, putem constata că Ormós a publicat 53 de picturi italiene, care au fost achiziţionate începând cu anul 1857 din Veneţia din colecţiile Feretti [19], Martinengo [20], Da Mosto [21], Lorenzi [22] şi Montini [23], din Florenţa de la Agostino Tempesti, pictor academic şi restaurator [24] şi din anticariatele din Veneţia [25], Florenţa, Roma şi Napoli, Köln [26], München [27], de la fraţii Egger din Viena şi din licitaţiile de artă din Budapesta.
Lucrări de primă mână, copii după mari maeştri şi piese cu paternitate pusă sub semnul întrebării sau cu autor neidentificat sunt publicate în cataloagele colecţiei scrise de Ormós la Timişoara în 1874 şi 1888 – pictură italiană, flamandă şi olandeză, germană şi austriacă, maghiară şi bănăţeană.

Centrul artistic de pictură cu cele mai multe nume menţionate în catalogul din 1888 este Veneţia cu picturi atribuite lui Giovanni Bellini, Cima da Conegliano, Giorgione şi Tiţian, Gregorio Lazzarini, Giovanni Battista Piazzetta, Domenico Maggiotto şi Giovanni Battista Pittoni. Şcoala din Napoli este reprezentată de un nume cu mare prestigiu în secolul al XVII-lea: Luca Giordano, fiind prezent cu două picturi cu scene din viaţa lui Alexandru cel Mare, iar şcoala romană cu picturi atribuite lui  Pietro da Cortona, Lazzaro Baldi, Carlo Maratta şi Pompeo Batoni. Şcoala din Emilia (Bologna) a fost ilustrată cu lucrările lui Agostino Carracci, Guido Reni, Francesco Gessi şi Marcantonio Franceschini, iar centrul artistic florentin cu operele lui Andrea del Sarto, Perugino şi Cosimo Ulivelli. De asemenea, în colecţie se găseau copii după Rafael, Giorgione, Tiţian, Paolo Veronese, Tintoretto, Correggio şi Guido Reni. Printre autorii desenelor numele cele mai prestigioase aparţineau şcolilor italiene: Andrea Mantegna, Tintoretto, Agostino Carracci, Giovanni Battista Piazzetta şi Giovanni Battista Tiepolo. În catalog picturile sunt ordonate alfabetic după numele artistului. Studierea colecţiei în ultimul secol a impus constatarea că majoritatea acestor atribuiri sunt eronate. Ormós a colecţionat evident după gustul şi pentru plăcerea ochiului, având în proprietate picturi de toate genurile, de la teme religioase şi mitologice la portrete, peisaje şi naturi moarte, scene de gen, teme istorice şi alegorii. De asemenea, colecţia Ormós cuprindea lucrări atribuite şcolilor flamande şi olandeze [28], germane [29] şi austriece [30], maghiare [31] şi franceze [32] din secolele XV-XIX, alături de copii executate după picturile lui Rembrandt van Rijn, Pieter Paul Rubens şi Anthon van Dyck şi  desene atribuite lui Cornelius Bloemaert, Jacques Callot, Dominique Nollet şi Johann Kupetzky.

Complexa personalitate a colecţionarului Ormós Zsigmond, intelectual de fină erudiţie, este dovedită şi de biblioteca personală de artă, prezentată în catalogul din 1888 şi care cuprinde cărţi şi dicţionare ce privesc în mod deosebit interesele sale de cercetare şi de studiu: arta italiană din secolele XVI-XVIII. În catalog sunt menţionate doar 80 de cărţi despre pictură şi desen, texte fundamentale aparţinând lui Johann Joachim Winckelmann şi Jacob Burckhardt. Ormós era foarte atent şi la ultimele apariţii bibliografice, posedând ediţia completă a istoriei artei italiene scrisă de J. A. Crowe şi G. B. Cavalcaselle (ediţia germană, 6 vol., Leipzig, Verlag von H. Hirzel, 1869-1876), alături de lucrări de interes artistic italian semnate de Cennino Cennini, Leon Battista Alberti, Lodovico Dolce, Carlo Ridolfi (Le meraviglie dell’arte, Padova, ediţia a II-a, 1835) şi monografia lui Rafael scrisă de J. D. Passavant [33], J. Burckhardt (Der Cicerone şi Die Kultur der Renaissance in Italien),Oskar Mothes (Geschichte der Baukunst und Malerei Venedigs, Leipzig, 1860).
În colecţia  Ormós se aflau 200 de fotografii executate de Ponti şi Naya (Veneţia), Enrico Pezzana (Parma), J. B. Philpot (Florenţa), Turgis jeune (Paris), Piloty şi Loehle (München), Gyula Ádám – fotografii după opere celebre de Giotto, Beato Angelico,  Andrea Orcagna, Benozzo Gozzoli, Taddeo Gaddi, Massacio şi Masolino, Andrea del Sarto, Dürer, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Tiţian, Correggio, Guido Reni şi B. E. Murillo.

Studierea colecţiei de pictură europeană de către István Berkeszi, Ioachim Miloia, Anatolie Teodosiu, Stela Radu, Annemarie Podlipny-Hehn şi Rodica Vârtaciu  s-a concretizat în publicarea unor ghiduri ale pinacotecii în 1896 (retipărit în 1916 [34]), 1927 [35] şi 1978 [36]. Aceste lucrări consemnează operele de pictură expuse, în cazul ghidului din 1978 numele artiştilor şi titlurile exponatelor fiind completate de datele muzeografice sumare ale tablourilor. În 1977 expoziţiile permanente sunt închise, iar  după 1989 lucrările de pictură europeană vor fi expuse temporar în 1994, 1999 şi 2001 în cadrul unor manifestări însoţite de pliante şi cataloage de expoziţii [37]. În decembrie 2006 a fost inaugurată expoziţia de bază în care este prezentată o selecţie valorică din patrimoniul de pictură europeană la etajul al II-lea în aripa Mercy a Casei Comitatului/Vechii Prefecturi, clădire cunoscută timişorenilor sub denumirea de Palatul Baroc [38].
Despre colecţionarul Ormós Zsigmond rămâne mai mult decât o amintire în provincia sa din imperiul austro-ungar, acum în România: picturi cu atribuiri certe sau în curs de cercetare, alături de colecţia de miniaturi, desene şi gravuri, care constituie nucleul actual al Galeriei de Artă Europeană din Muzeul de Artă Timişoara.




Marius Cornea
(nr. 1, ianuarie 2015, anul V)




NOTE

1. Ultima vizită a lui Ormós în Veneţia a fost în anul 1883.
2. În colecţia Ormós erau 30 picturi de Elek Szamossy (1826–1888), 17 fiind copii şi interpretări după Bonifazio Veneziano, Giorgione, Tiţian, Veronese, Tintoretto, Palma il Vecchio şi L. Giordano, executate în Veneţia în perioada 1858-1859 (azi în patrimoniul Muzeului de Artă Timişoara).
3. Fondul Ormós nr. 131, dosarul 178. Mulţumesc doamnei Elena Miklósik (muzeograf, curatorul colecţiei de artă bănăţeană, Muzeul de Artă Timişoara) pentru generozitatea cu care mi-a semnalat existenţa acestei liste întocmite de colecţionar în mai 1859. Picturile sunt menţionate cu vechile atribuiri.
4. ulei pe pânză, 540 x 447 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, nr. inv. 1010). Bibl.: Katalog 1967, vol. 1, p. 737 (şcoală veneţiană, secolul XVII).
5. ulei pe pânză, 690 x 520 mm  (Muzeul de Artă, Budapesta, nr. inv. 511 (270). Bibl.: Katalog 1871, p. 19, n. 52 (Francesco Albani); Katalog 1895, p. 120, n. 511 (Francesco Albani); Katalog 1967, vol. 1, p. 593 (şcoală romană, a doua jumătate a secolului XVII).
6. transferat în 1885 la Timişoara, azi în Muzeul de Artă Timişoara. Bibl.: Catalog 1873, p. 25, n. 13 (şcoală bologneză); Ormós 1888 (Pompeo Batoni).
7. ulei pe pânză, 590 x 1375 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, inv. 921). Bibl.: Katalog 1871, p. 19, n. 47 (Paolo Farinati); Katalog 1967, vol. 1, p. 475 (Girolamo Muziano).
8. ulei pe pânză, 680 x 660 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, inv. 79 (142). Bibl.: Katalog 1895, p. 19, n. 79 (pittore veneto, secolo XVI); Katalog 1967, vol. 1, p. 395 (Lorenzo Lotto).
9. azi în Muzeul de Artă Timişoara. Bibl.: Katalog 1871, p. 13, n. 2 (Cima da Conegliano).
10. ulei pe pânză, 365 x 485 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, inv. 600). Bibl.: Katalog 1871, p. 20, n. 84 (Giulio Carpioni); Catalog 1873, p. 26, n. 49 (Giulio Carpioni); Katalog 1895, p. 139, n. 600 (Giulio Carpioni); Katalog 1967, vol. 1, p. 125 (Giulio Carpioni).
11. ulei pe pânză, 365 x 490 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, inv. 602). Bibl.: Katalog 1871, p. 20, n. 85 (Giulio Carpioni); Catalog 1873, p. 26, n. 50 (Giulio Carpioni); Katalog 1895, p. 140, n. 602 (Giulio Carpioni); Katalog 1967, vol. 1, p. 125 (Giulio Carpioni).
12. azi în Muzeul de Artă Timişoara. Bibl.: Katalog 1871, p. 28, n. 79 (Domenico Maggiotto).
13. ulei pe pânză, 295 x 220 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, inv. 666). Bibl.: Katalog 1895, p. 153, n. 666 (Giandomenico Tiepolo); Katalog 1967,  vol. 1, p. 236 (Francesco Fontebasso).
14. ulei pe pânză, 626 x 470 mm (Muzeul de Artă, Budapesta, inv. 3152). Bibl.: Katalog 1967, vol. 1, p. 334 (şcoală italiană, secolul XVII).
15. Bibl.: Katalog 1885, p. 32, n. 291 (anonim); Katalog 1892, p. 33, n. 282 (anonim).
16. Bibl.: Katalog 1871, p. 15, n. 47 (scuola di Paris Bordone).
17. Bibl.: Katalog 1871, p. 7, nr. 27 (Szamossy Alex). Katalog 1885, p. 22, n. 109 (Alex Szamossy); Katalog 1892, p. 8, n. 23 (Alex Szamossy).
18. Adolf Friedrich Graf von Schack, Meine Gemmäldesammlungenm Verlag der J. G. Cotta’schen Buchhandlung, Stuttgart 1881, VII + 338 pp. 
19. 12 picturi achiziţionate din colecţia Feretti în Veneţia, în 30 iulie, 1 şi 2 august 1857, 8 februarie 1859: Pietro Liberi - Circumciziunea pruncului Iisus; Lazzaro Baldi - Portretul lui Leonardo Fioravanti; L. Giordano - Alexandru cel Mare refuză apa din coif şi Alexandru cel Mare tăind nodul gordian; în maniera lui Giuseppe Porta Salviati - Tânără femeie; şcoala lui Guido Reni - Sfânta Elisabeta; şcoala lui Tiţian - Madona cu pruncul Iisus şi sfântul Rocus; anonim, secolul al XVII-lea - Madona cu pruncul şi sfântul Rocus; Giorgione – Sacrificiul Ifigeniei; Donato Veneziano (secolul al XV-lea), două panouri cu Sf. Francisc şi Sf. Ieronim; Domenico Maggiotto - Tânăr păstor.
20. Din colecţia familiei Martinengo din Veneţia în noiembrie 1858 a cumpărat David cu capul lui Goliat ca lucrare a unui artist anonim din şcoala bologneză, atribuit ulterior de Ormós lui Girolamo Pompeo Batoni.
21. Din colecţia Da Mosto (Veneţia) a achiziţionat în 28 noiembrie 1858 o pictură atribuită lui Gregorio Lazzarini, Artemisia.
22. 3 lucrări cumpărate din lăsământul pictorului academic Amadeo Lorenzi din Veneţia, în 26 şi 28 februarie 1859: Andrea Meldolla Schiavone - Răpirea Europei; în maniera lui Giorgione, Judecata lui Paris; Paris Bordone - Salvator Mundi. Despre pictorul Amadeo Lorenzi vezi Lugato 1998, p. 214; Eadem, voce Amadeo (Amadio) Lorenzi, in: La pittura nel Veneto. L’Ottocento. Tomo secondo, Milano: „Pittore attivo a  Venezia e documentato negli anni trenta-cinquanta del Ottocento. Figlio del pittore Giuseppe Gallo Lorenzi, consigliere ordinario dell’ Accademia di Belle Arti, imitatore di opere antiche sopratutto del Rinascimento nonché restauratore di quest’ultime, compie gli studi all’Accademia negli anni trenta per poi completare le sua formazione nell’orbita paterna attraverso la pratica della copia dai pittori del Cinquecento veneto, in particolare Bonifacio, Tiziano, Tintoretto e Veronese”.
23. Din colecţia Montini din Verona scoasă la licitaţie în Veneţia, o pictură achiziţionată în 1857: Giovanni Battista Pittoni -  Atalanta şi peţitorii. Această lucrare s-a aflat anterior în colecţia dr. Gregorio Avesani din Verona (Casa del Civico Spedale, Via SS. Apostoli n. 3027), colecţie menţionată în: Rossi 1854, p. 49; Franzoni 1979, p. 636; Gardner 1998, p. 54.
24. 11 picturi achiziţionate din Florenţa din colecţia pictorului academic Agostino Tempesti în 20 şi 24 octombrie 1872: Francesco Gessi - Sf. Ecaterina, copie după Rafael - Madonna del cardellino, copie după Rafael - Autoportret; Agostino Carracci - Hercule torcând lâna de aur, copie după Corregio - Madona cu pruncul Iisus; Carlo Marata - Madona cu pruncul Iisus şi sf. Dominic; Giovanni Battista Piazzetta - Fată cu colivie; copie după Guido Reni - Beatrice Cenci; şcoala lui Andrea del Sarto - Iisus mort sprijinit de Iosif din Arimateea; şcoala lui Andrea del Sarto - Îngerul suferinţei, Cosimo Ulivelli - Madona (din scena Bunavestire).
25. 21 lucrări cumpărate din Veneţia în 1857 (30, 31 iulie, august), 1858 (octombrie, noiembrie, decembrie), 1859 (aprilie) şi în 1862: Carlo Caliari - Portretul unui nobil veneţian; Felice Damiani da Gubbio - Închinarea magilor; Pietro Rotari - două lucrări cu Alegoria Poeziei şi Alegoria Picturii, anonim - Magdalena penitentă, Francesco Fontebasso - Iacob binecuvântând pe fiii lui Iosif; Marcantonio Franceschini - Alegoria Forţei şi a Pasiunii; Sigismundo Migali, secolul XVIII - Trompe-l’oeil; Paris Bordone - Naşterea pruncului Iisus; Pietro Vecchia - Sf. Petru; Marco Palmezzano - Logodna mistică a sfintei Ecaterina, şcoală veneţiană - Aurora; copie după Tiţian - Sf. Ioan Botezătorul; în maniera lui Leandro Bassano - Coborârea de pe cruce; anonim - Hercule; şcoala lui Pietro da Cortona - Martiriul sfintei Martina; Polidoro Lanzani - Logodna mistică a sfintei Ecaterina; în maniera lui Eustache Lesueur - Sfântul Ioan Botezătorul copil; Andrea Meldolla, numit Andrea Schiavone - Magdalena în deşert ; anonim - Sfânta Familie, Giovanni Bellini - Madona cu pruncul Iisus. În februarie 1859 a achiziţionat de la un francez care pleca din Veneţia Alegoria Dreptăţii atribuită Chiarei Varotari.
26. În 1858 Madona cu pruncul Iisus şi un papagal în maniera lui Perugino.
27. De la anticarul Josef Anmüller în septembrie 1860, Portretul tânărului seminarist Wilhelm Zeno Erthal (autor necunoscut).
28. Jan Fyt, Philips Wouwerman, în maniera lui Rembrandt, Frans Pourbus cel Tânăr, copie după Anthon van Dyck, Jan Le Ducq.
29. Şcoala lui Lucas Cranach cel Bătrân, şcoala lui Albrecht Dürer, Asam Cosmas Damian, Maximilian Schmaedel, Ludwig Thiersch.
30. Johann Kupetzky, Anton Ignaz Hamilton.
31. Johann Donát, Antal Fialla, Ede Komlóssy, Antal Ligeti, József Marastoni, Károly Markó cel Tânăr.
32. În maniera lui Eustache Le Sueur.
33. Rafael von Urbino und sein Vater Giovanni Santi von J. D. Passavant. In drei Theilen mit vierzehnAbbildungen. Erster, zweiter Theil. Leipzig F. A. Brockhaus 1839. Dritter Theil mit fünf Abbildungen. Leipzig, F. A. Brockhaus, 1858.
34. Kalauz 1916.
35. Călăuza 1927.
36. Ghid1978.
37. Vârtaciu 1994, Vârtaciu 1999, Vârtaciu 2001, Miklósik 2001.
38. Cornea 2005, Cornea 2006, Cornea 2007.